Muzica jazz este un teritoriu al libertății creative și al bucuriei invenției artistice spontane. Este o experiență muzicală intimă și personală, situându-se într-o zonă de nișă, mai puțin accesibilă publicului larg. Pentru a păstra libertatea și prioritățile noastre artistice, ca muzicieni de jazz, căutăm o modalitate unică de conectare cu publicul, în armonie cu contextul cultural și social actual. De-a lungul secolelor, personalități marcante au fost muzele muzicienilor, aceștia dezvoltând limbaje muzicale noi pentru a le transpune personalitățile în portrete sonore. În era modernă, nevoia de autocunoaștere prin artă și de exprimare a unicității devin tot mai accentuate, iar fiecare poveste poate inspira artiștii.
Proiectul Human Song – Jazz Portraits prezintă o serie de portrete muzicale inspirate din poveștile de viață ale oamenilor. Plecând de la premisa că asocierea muzicii jazz cu personalitatea, experiențele și preferințele oamenilor este importantă pe termen lung, pentru schimbarea percepției asupra acestui gen muzical, am ales, împreună cu pianistul Vlad Briciu, nouă personalități pe post de muze, pentru a le crea portretele muzicale. Ca muzician de jazz și antreprenor, am descoperit prin acest proiect o punte între libertatea de expresie a muzicianului și dorința publicului de a se conecta cu muzica și de a experimenta propria unicitate prin aceasta.
Cele nouă muze au răspuns – inteligent și spontan (ne place spontaneitatea) –, în cadrul unui interviu dedicat, la o serie de întrebări. Ele au fost gândite pe trei teme distincte: prima temă s-a axat pe relația invitaților cu muzica, cea de-a doua a căutat să dezvăluie personalitatea invitaților, iar a treia a scos în evidență momente cheie din experiența lor de viață, personală, dar și profesională.
Întrebarea comună a fost de tip fulger („Muzica este…?”) și a vizat însemnătatea muzicii pentru fiecare participant. Răspunsurile au variat: de la „suprema formă de magie”, „suflet”, „arta majoră”, „viață”, la „inspirație”, „artă” și „unda pe care merge totul”.
Un aspect esențial al interviului a fost dialogul muzical între muze și pianiștii Alexandru Olteanu și Vlad Briciu. Bazându-se pe răspunsurile oferite, cei doi muzicieni au creat structuri muzicale și au explorat, în timp real, diverse limbaje muzicale, transpunând personalitatea fiecărei muze într-un crochiu al portretului muzical.
Încă de la începutul proiectului am pornit cu gândul că zugrăvirea muzicală a personalității muzelor e o joacă subiectivă, plină de posibilități, așa că am folosit în mod intuitiv mijloacele de limbaj care să ne ajute să creăm piese în care ele să se regăsească.
„În portretul Amaliei Săftoiu am pornit de la cuvintele cheie, pe care ea le-a ales ca fiind preferate sau reprezentative personalității ei: calm, natură, meditație, optimism și creativitate. Astfel s-a așezat natural o melodioară diatonică, simplă, cu intenția de a exprima starea de vulnerabilitate împăcată, pe care a transmis-o Amalia pe tot parcursul interviului și dialogului muzical. Pentru cuvântul calm am cântat un acord major cu septimă mare, fără terță și cu treapta a doua suspendată (Fma7sus2/C), repetând sunetul din bas. Pentru cuvântul natură am cântat un lanț de trisonuri majore, în răsturnarea a doua, dar și acorduri de dominantă în poziții largi, cu extensii adăugate (de exemplu: Bb7#11(13)). Pentru cuvântul creativitate, am ilustrat câteva moduri de improvizație spontană: sunete aleatorii, cu contraste dinamice; improvizație pe cadențe de jazz clasic, folosind patern-uri specifice de bebop; apoi o improvizație tonală senină. Ajungând aici, reacțiile ei au confirmat că sonoritatea luminoasă a spectrului tonal îi place cel mai mult.
În piesa Ralucăi Leafu mi-am propus să exprim o îmbinare între modul de viață hiperactiv, cu multitask (secvența melodică descendentă, din prima secțiune) și dorința ei de a lăsa totul și de a călători toată viața (trecerea într-un medium swing, cu atmosfera unei călătorii, cu cadre luxoase, și succesiuni II-V savuroase – cele mai uzuale cadențe ale jazzului clasic).
Legat de partitura care este înrămată și oferită în format de tablou, alegerea cea mai frecventă a formatului lead sheet (melodie cu cifraje) a fost de ajutor în scrierea unor partituri mici și ofertante pentru improvizatori.” (Alexandru Olteanu)
„Gianina Corondan are, de departe, cea mai colorată personalitate dintre toate muzele. Zic asta în sensul în care își variază discursul în mod subit de la impunător, la caraghios sau chiar melancolic. Cunoscând-o pentru prima oară în cadrul interviului pe care ni l-a acordat, discuția mi-a inspirat o joacă frenetică plină de spontaneitate debordantă, și gândul mi s-a dus direct la Frank Zappa. Deși, din dimensiunea masivă a acestui artist legendar, parametrii muzicali care și-au lăsat amprenta în mod evident au fost melodia și maniera improvizatorică. De fapt și de drept, această compoziție nu are un material tematic prestabilit; am ales să îl supunem unei improvizații perpetue pentru a-i portretiza precis caracterul ei spontan. De-a lungul piesei, improvizațiile sunt realizate respectând forma și o schemă armonică ce se folosește de conceptul de deceptive cadence (pertinent spus, relațiile II-V nu cadențează la tonică) – din motivul acesta am și optat pentru o formă bipartită (A + B).
Portretul muzical al Aidei Economu aș spune că s-a materializat cel mai rapid, asta în principiu datorită aspectului originar extras din interviu. Pentru a susține acest lucru, modul frigian și ritmul aksak au fost cei mai buni candidați, dat fiind faptul că întreaga regiune balcanică este predispusă sonorității ce se folosește de cele două. Structurată în trei părți distincte (deși forma poate fi privită că fiind pentaparită), ideea a fost de a sugera un dans care se transformă din inocent în violent pe durata primelor două părți, în care plaja dinamică ajunge la paroxism, în timp ce a treia anunță eventuala revenire la echilibrul din incipit. Introducerea, cât și prima parte din portret, se folosește exclusiv de armonii diatonice și ornamentație melodică specifică – pe măsură ce piesa se desfășoară, este introdusă ideea de cromatism, întrucât centrul tonal devine ambiguu, iar structuri ce aparțin jazzului își fac simțită prezența la nivelul improvizațiilor și al conținutului acordic.” (Vlad Briciu)
După runda de interviuri, ne-am reunit pentru sesiuni de compunere și dezvoltare a ideilor muzicale, la care am lucrat în două echipe: eu împreună cu Alexandru Olteanu, pe de o parte, și cvartetul compus din Vlad Briciu, Mike Alex, Philip Goron și Răzvan Florescu, pe de alta. În etapa următoare, am pus pe hârtie partiturile, iar acestea au prins viață în studioul de înregistrări, cristalizându-se în albumul digital intitulat Human Songs – Jazz Portraits.
Fiecare compoziție a primit un titlu care reflectă personalitatea muzei sau cuvântul preferat descoperit în cadrul interviului. De exemplu, Rings & Queens este titlul portretului realizat pentru Raluca Leafu, fondator și director creativ al brandului de bijuterii Joule, al cărei cuvânt preferat este „inel”. În același mod, The Silk Dance captează feminitatea și poezia care o însoțesc pe actrița Aida Economu ca într-un dans. Labyrinth of Self este un portret sonor dedicat pictorului și designerului Hamid Nicola Katrib, ce explorează lumea creativității artistului, într-o continuă descoperire de sine, prin arta fantezistă, plină de culoare și strălucire. Piesa I Am Now, Here, compusă pentru actorul Adrian Nartea, aduce în față învățăminte esențiale, provocate de o experiență de viață ce conține un moment cheie, de cumpănă, oferind o concluzie profundă care îndemână la prezență și recunoștință: „de când m-am născut, până o să mor, totul este cu plus, viața este un mare bonus”, a afirmat Adrian. Portretul muzical Human Song, creat de mine și de Alexandru Olteanu într-o notă bluesy, redă, prin armoniile piesei, seninătatea și profunzimea lui Adrian. Pentru că Amalia Săftoiu, fondator și director creativ al brandului Ami Amalia, iubește bujorul sălbatic, am numit piesa dedicată ei Wild Peony. „Bujorul sălbatic este simbolul bardului, are opt petale, este roșu cu auriu-galben și l-am ales pentru că ne invită să explorăm. Dacă cineva sau dacă eu doresc să văd acest bujor în realitate nu pot să-l cumpăr de la florărie, trebuie să merg în drumeție pe munte sau în rezervațiile de bujori”, aflăm de la Amalia. Abracadabrant, dedicată Gianinei Corondan, jurnalist și muzician, și compusă de pianistul Vlad Briciu, emană efervescență și umor, reflectând astfel personalitatea plină de vitalitate a muzei. Serenity captează esența întâlnirii cu actrița și co-fondatoarea Cuibului Artiștilor, Serin Jemaa, exprimând starea de liniște, armonie, conexiune transmise de acest cuvânt. În interviul dedicat saxofonistului și fondatorului Jazz Syndicate, Costin Roșu, am lansat întrebarea ca de la muzician la muzician: „Cum ți-ai dori să sune portretul tău muzical?”, iar Costin a răspuns: „Îmi doresc să mă surprindă”. Vlad a explorat dorința sa pentru sunetul portretului său muzical, rezultând într-o piesă intitulată Surprise. Aceasta se remarcă prin compoziția surprinzătoare, răspunzând astfel așteptărilor exprimate într-un mod atât de liber și creativ.
Proiectul Human Song – Jazz Portraits își are rădăcinile într-un altul mai vechi, inițiat în 2017 împreună cu pianistul Alexandru Olteanu. Ideea noastră a fost să venim în ajutorul celor care vor să ofere un cadou inestimabil oamenilor dragi și importanți din viețile lor – un portret muzical. În 2023, după ce am câștigat Concursul Antreprenor la UNMB, proiectul nostru s-a transformat într-o inițiativă culturală. Portretele, realizate împreună cu Alexandru Olteanu, Vlad Briciu, Mike Alex, Răzvan Florescu, Philip Goron, sunt incluse pe albumul Human Song – Jazz Portraits, disponibil gratuit pe platformele YouTube și SoundCloud. În continuare, vom dezvolta versiuni amplificate ale portretelor, cu versuri, interpretate în formule extinse de trio și cvartet, incluse într-o serie de albume viitoare.