Programul educativ Laboratorul de teatru muzical, ediția 2023, s-a încheiat în data de 10 decembrie, odată cu ultima reprezentație a spectacolului rezultat. Conceptul și cheia proiectului: elevi cu vârste cuprinse între 11 și 15 ani creează scenariul, muzica, scenografia spectacolului, propun idei regizorale, îndrumați de o echipă de mentori din artele spectacolului – Antonela Bîrnat (mezzosoprană, instructor vocal), Alexandra Vieru (regizor și coregraf), Elena Zaharia (profesor de muzică), Raluca Dumitrașcu (profesor de arte plastice) și cu mine.
A fost o provocare să mă aflu în ipostaza de coordonator al acestui proiect, să știu unde să contribui, să îmi dau seama când să mă abțin din a mă implica. Totul a pornit încă de anul trecut, dintr-o încredere bine-înrădăcinată în potențialul creator al celor aflați la vârsta pre-adolescenței și adolescenței timpurii. În cadrul ediției actuale însă, datorită finanțării obținute în urma câștigării Concursului Antreprenor la UNMB, organizat în cadrul proiectului LEADERSHIP ÎN MUZICĂ II. Activități de mentorat și concurs de proiecte antreprenoriale (CNFIS-FDI-2023-F-0631), lucrurile au luat amploare. Voi împărtăși câteva fragmente din jurnalul personal de proiect. La fel ca în povestea abordată, Alice în Țara Minunilor, absurdul se află la tot pasul și se amplifică treptat…
16 septembrie: Reuniune cu 12 dintre elevii (13-15 ani) participanți la ediția anterioară a proiectului Laboratorul de teatru muzical. Pe ordinea de zi: anunțuri – anul acesta vom avea mentori în regie, muzică, scenografie, instruire vocală, trei spectacole în trei locuri diferite, buget pentru decor, dar și o limită de timp destul de înfricoșătoare – și alegerea unui subiect. După discuții și vreo 15 propuneri, vot unanim pentru Alice în Țara Minunilor.
8 octombrie: Începutul e cel mai greu. Durează selecția și planificarea scenelor, durează lăsarea în urmă a ideilor nerealiste, durează și mai mult ca 15 minți adolescente să cadă de acord. În sfârșit ne apucăm cu adevărat de treabă. Primul atelier cu mezzosoprana Antonela Bîrnat, primele jocuri și experimente cu vocea.
10 octombrie: De când mă știu, limitele temporale au fost o provocare. Timpul și cu mine ne-am certat de multe ori, cred că mă asemăn puțin cu Pălărierul Nebun. Un strop de panică… Poate ar fi mai înțelept să renunț la toată întreprinderea aceasta? Din fericire, câteva vorbe schimbate cu Ana Diaconu, Cătălin Crețu și Lavinia Gheorghe îmi mai dau speranțe.
16 octombrie: Lucru la scenariu, apoi excursie de grup la spectacolul Alice în Țara Minunilor de la Teatrul Evreiesc. A doua zi – discuții critice, întrebări, noi idei muzicale și regizorale.
21 octombrie: Sâmburii de creație pentru două dintre momentele muzicale principale – Lacul de lacrimi și cântecul procesului. Zi foarte productivă.
22 octombrie: Primul atelier de scenografie cu Ileana Zirra. Discuții despre reprezentarea vizuală a personajelor. Ileana vine cu o pungă mare albastră de IKEA, plină cu materiale de tot felul – blană albă, ochelari de înot, mantie uriașă aurie, pălării peste pălării, cravate cu broscuțe sau cu delfini. Tema jocului: se răstoarnă punga și fiecare copil își creează un personaj cu poveste cu tot, pornind de la ce adună din mormanul de materiale. Eu ajung să interpretez o broască țestoasă, cu punga mare de IKEA acoperind-mă.
Tot azi copiii cad repede de acord – dintre toate personajele, eu aș fi Iepurele Alb. Nu știu exact cum mă simt în legătură cu această sugestie…
24 octombrie: Audiții pentru cei „mici” (10-12 ani), pentru roluri de cărți de joc și grădinari. Toți sunt talentați, entuziasmați. E foarte neplăcut să nu poți accepta pe toată lumea.
Se coagulează în jurul nucleului inițial un adevărat trib de creatori, 36 de copii. Mare încântare că avem printre noi o violonistă și o percuționistă.
28 octombrie: Ultimele audiții – lupte grele pentru rolurile de Alice și Regină de Cupă. Probe de improvizație, de urlete („Tăiați-i capul!”), de mers.
30 octombrie: Pentru prima dată în sala de sport, lucrând la mișcare scenică cu Alexandra Vieru. O trezire treptată a corpului pe care o începem din nimic, întinși pe podea, „forfota”/mișcarea browniană, căutări de gesturi specifice pentru fiecare personaj, joc de oglindire a mișcărilor…
31 octombrie: Corul de cărți de joc are un potențial fantastic. Explorăm pentatonia, efecte de glissando, strănuturi și plânsete de bebeluș colective…
17 noiembrie: Spectacolul se apropie și mai sunt atâtea de rezolvat!
- De cumpărat felinar și luminițe;
- Eveline violonista – trei idei pentru melodia pisicii;
- Evelyn percuționista – două idei pentru laitmotivul Iepurelui Alb;
- Costume: Valetul – sceptru cu inimioară; Ciuperca – umbrelă? Omida – sac de dormit??
- Telefon tobe!
- Cheie?? Prăjitură??
22 noiembrie: Ultima întâlnire înainte de avanpremiera de pe 24 noiembrie. O încercare haotică de repetiție generală. De apreciat implicarea tuturor.
23 noiembrie: Nu uita de:
- Băț valet cu inimioară;
- Gogoașă!!!
- Cravate;
- Becuri cor;
- UNMB!!
- Parteneriat de semnat.
24 noiembrie: „Avanpremiera Avangarde a spectacolului de teatru muzical Alice în Țara Minunilor” – denumire găsită de adevăratul Pălărier Nebun, foarte istețul Gabi (elev în clasa a VII-a). Uriașa sală de sport, beznă totală, public în mijloc. Valetul de Cupă este ghidul tuturor. Luminițe pe actori, luminițe pe obiecte, acțiune care se întâmplă de jur împrejurul spectatorilor. Este un preview atipic, experimental, al spectacolelor din luna decembrie.
1 decembrie: O nouă repetiție intensă la Colegiul Național Mihai Viteazul. Crochet, proces, stres…
4 decembrie: Repetiție aproape cap-coadă; probleme: cortinele, pipa, ciuperca, intervenții cor, legumele bucătăresei. Haos, haos, haos. Se lucrează apoi până târziu la afișe.
7 decembrie: Repetiție de zi întreagă la Conservator. Griji în legătură cu fosa și posibilitatea de cădere în aceasta. Ultimele achiziții – castraveți murați, gogoașa!
Ora 18.30 – Alice în Țara Minunilor la Universitatea Națională de Muzică București. Cortina de final. Copiii chiuie în spate cu un entuziasm nebun. Au reușit! Ne bucurăm de succes, dar… se poate și mai bine.
9 decembrie: Discuții, critici constructive cu toți copiii care reușesc să vină. Se lucrează intens la Scena Ceaiului, mai ales problematicul fragment Twinkle, twinkle little star. O atmosferă incredibilă, joacă ce conduce la idei super îndrăznețe.
10 decembrie: Încălzire, repetiție.
Ora 17.00 – spectacol la Colegiul Național Mihai Viteazul. Sala plină. La final, o minune: toată lumea e mulțumită!
Presimt că urmează o a treia ediție a Laboratorului de teatru muzical…