Seria de Întâlniri Leadership în muzică a debutat în 2022, în prima zi a lunii noiembrie, la Sala Silvestri a Universității Naționale de Muzică București. Comunitatea academică a avut astfel ocazia să îl întâlnească pe maestrul Cristian Măcelaru, care a împărtășit celor prezenți experiențele sale ca dirijor și director muzical al unor orchestre și festivaluri de prestigiu din lume: în anul 2017 a preluat funcția de director muzical și dirijor al Festivalului de Muzică Contemporană de la Cabrillo (California); din 2019 este director artistic și dirijor principal la World Youth Symphony Orchestra de la Interlochen Arts Camp și dirijor-șef al WDR Sinfonieorchester Köln, iar din 2020 este director muzical la Orchestre Nationale de France. Începând cu anul 2023, a preluat și mandatul de director artistic al Festivalului și Concursului Internațional George Enescu, iar din 2024 este director muzical al Orchestrei Simfonice din Cincinnati. Așadar, muzica ocupă cea mai mare parte din timpul dirijorului Cristian Măcelaru, însă în spatele acestor poziții și responsabilități se află pasiunea nestingibilă pentru muzică, după cum reiese și din mărturia acestuia:
Pentru mine, a fi fericit prin muzică nu înseamnă nici carieră, nici faimă, nici renume. Muzica în sine mă conduce către o lume care îmi oferă fericire. Și asta nu mi-o poate lua absolut nimeni! […] Pentru că, singurul lucru pe care-l poți controla ca muzician sau artist este chiar această bucurie profundă pe care o poți găsi în muzică. […] Iar pentru mine, acesta este motivul pentru care sunt muzician. Și nu-mi pot imagina altceva care ar putea să-mi aducă în viață o bucurie atât de profundă cum îmi aduce muzica.
În urma experienței dobândite, muzicianul ne-a împărtășit „crezul” său artistic, prin care își propune să ajungă la public, astfel încât ascultătorii să experimenteze profunzimea muzicii, aducând, în același timp, un omagiu compozitorilor ale căror lucrări le dă viață.
Muzica merge mult dincolo de ideea unei lumi sonore. Reprezintă o lume de emoții, de sentimente, care mă unește cu toți ceilalți oameni. E important să găsim modul în care muzica ne adună împreună. […] Prin muzică eu pot să rămân în contact în primul rând cu compozitorul lucrării, îmi deschide o ușă către sufletul acestuia. Este atât de greu să împărtășești muzica pe care o pui pe hârtie. Celor cărora nu au încercat niciodată să scrie ceva pentru un interpret și să nu mai aibă control asupra felului în care muzica le este redată, le spun că îți trebuie un curaj nebunesc să faci acest lucru. De aceea, respectul meu pentru compozitori este enorm și încerc să fac tot posibilul ca muzica lor să sune cât mai bine.
Ca artist multilateral, din poziția de director muzical al unui eveniment de anvergură internațională, Festivalul de Muzică Contemporană de la Cabrillo – cu o tradiție îndelungată, din 1982 –, Cristian Măcelaru i-a încurajat pe cei prezenți la eveniment să îmbrățișeze și muzica modernă și cea contemporană, subliniind importanța acestora în evoluția oricărui muzician.
Aproape în fiecare săptămână includ în program una sau două lucrări mai puțin cunoscute, pentru că simt că mă ajută pe mine să devin un muzician mai bun. Cred că este necesar să gândim multilateral, pentru că interpretarea unei lucrări moderne sau contemporane va contribui la modul în care vom cânta Bach mâine, și viceversa. […] Faptul că am dirijat Lutosławski săptămâna trecută mă ajută să dirijez mai bine Elgar săptămâna aceasta, și mă va ajuta să dirijez mult mai bine Schumann săptămâna viitoare. Pentru că fiecare compozitor mă învață cum să continui să cresc.
Sfaturile muzicianului au fost extrem de utile studenților, mai ales că prin subiectele aduse în discuție le-a oferit tuturor o imagine de ansamblu a activității de dirijor și director muzical, dar și direcții de urmat pentru a deveni muzicieni mai buni.
A studia muzica și a studia la un instrument sunt două lucruri complet diferite. […] De multe ori, luăm o partitură de Beethoven și începem să studiem un pasaj […] dar astfel, interpretarea la care ajungem la sfârșit, devine rezultatul limitelor noastre, ca interpreți, ca instrumentiști, ca dirijori. Însă ar trebui să studiem muzica din perspectiva lui Beethoven, de exemplu, și să-l lăsăm pe el să ne spună cum trebuie să sune muzica lui, iar noi apoi să găsim posibilitatea și modalitatea prin care să o interpretăm așa cum ne-a lăsat-o el. De aceea, […] la fiecare concert pe care îl am, […] încerc să respect 100% ceea ce a scris compozitorul în partitură. Nu pentru că nu am o interpretare sau pentru că aș fi limitat, ci pentru că interpretarea în sine trebuie să reflecte o înțelegere totală a muzicii pe care compozitorul a scris-o. Dar acest lucru va veni numai atunci când studiem muzica diferit și nu lăsăm limitele noastre, ca instrumentiști sau dirijori, să influențeze, de fapt, interpretarea în sine. Interpretarea trebuie gândită și concepută în afara instrumentului, iar apoi etica necesară pentru a pune în practică interpretarea […].Dacă studiezi vioara, studiază muzica la fel de mult cât studiezi la vioară și muzica, atunci când o studiezi, studiaz-o fără vioară, fără instrument în mână. Concepe ideea, cânt-o, ascultă, documentează-te să vezi cine ce a făcut. […] Sunt întrebat deseori de dirijori tineri: „Maestre, este mai bine să nu ascultăm alte înregistrări ca să nu fim influențați în interpretarea noastră?” Iar eu le răspund: „Este, oare, posibil să scrii o teză de doctorat fără să citești nimic despre subiectul respectiv, ca să nu fi influențat?”. Este absurd. Avem acces la atât de multe înregistrări extraordinare! Când urmează să dirijez o lucrare pe care n-am mai dirijat-o de doi-trei ani, de-abia aștept să am timp să ascult ce-a făcut Karajan, ce-a făcut Kleiber, ce-a făcut Abbado. Pentru că interpretare lor […]. este extraordinar de valoroasă. Cine sunt eu ca să nu fiu influențat? Abia aștept să mă las influențat de geniile care au fost înaintea mea!
Cu privire la rețeta succesului, dirijorul Cristian Măcelaru s-a arătat un susținător al muncii asidue și al beneficiului pe care ni-l poate oferi, de fapt eșecul – un concept pe care ar fi de preferat să îl percepem fiecare diferit: personal, introspectiv și, poate paradoxal, constructiv.
Un talent micuț care are muncă enormă în spate, ajunge „Beethoven”. Iar Beethoven este exemplul cel mai concret și mai frumos din istoria muzicii! […] Am luat toate schițele pe care Beethoven le-a aruncat când scria Simfonia a III-a, Eroica, și am înregistrat tot ce a aruncat el. Și sunt niște schițe superbe! Cred că sunt 17 versiuni ale Trio-ului din Scherzo, atât de interesante (în măsuri de 5/4 sau 7/8). Foarte interesante! Am înregistrat mai bine de o oră de muzică, o muzică pe care el a aruncat-o la gunoi ca să rămână Eroica. De aceea, pentru mine, Beethoven este exemplul cel mai clar că, de fapt, nu talentul, ci munca în sine definește artistul. […] La Mozart, dacă te uiți la partitura generală, parcă a scris după dicteu. La Beethoven fiecare notă este gândită, schimbată, întoarsă. […] Așadar, eșecul îl definim noi pentru noi. Nu ar trebui să lăsăm pe nimeni altcineva să ne spună că astăzi nu am cântat bine, e un eșec. Pentru că eșecul este numai când accepți că nu ai ți-ai atins potențialul la maximum. Și ce înveți din asta? În primul rând, denotă faptul că îți cunoști potențialul, ceea ce este un lucru pozitiv, iar în al doilea rând, vei știi că mâine nu vei mai face aceeași greșeală. […] Iar eu, în momentul în care mi-am atins potențialul, atunci simt, de fapt, că am făcut un lucru bun. Nu mă compar cu x, y, z, ci doar cu potențialul pe care îl am eu.
Printre ansamblurile pe care le-a dirijat la ediția din 2023 a Festivalului Enescu (primul sezon în calitate de director artistic), se numără Filarmonica George Enescu, Orchestra Simfonică WDR, Orchestra Națională a Franței și Orchestra Română de Tineret, iar în stagiunea 2023-2024 a debutat alături de Orchestra Philharmonia și a reluat colaborarea cu Orchestra NDR Elbphilharmonie, Orchestra Simfonică a Radioului Suedez și cu orchestrele simfonice din Cincinnati și din St. Louis. Din experiența îndelungată ca dirijor, muzicianul ne-a dezvăluit chiar și metoda sa de lucru, pe care a argumentat-o printr-o anecdotă.
Pentru mine, a studia muzica înseamnă să îmi deschid inima și mintea pentru a-i da voie compozitorului să mă învețe ce ar trebui să știu. Fiecare compozitor te poate învăța ce ar trebui să știi despre ei și despre compoziția lor. Nu poți studia Stravinski la fel cum studiezi Mozart. E imposibil! Pentru că ceea ce îți cere Stravinski să cunoști în partitura lui este mult diferit de ceea ce îți cere Mozart! Așadar, niciodată nu mă apropii de o partitură sau de un compozitor nou plecând de la ideea că ar trebui să aibă o structură foarte bine definită. […] Nu ar trebui să existe o structură fixă, pentru că toți aceștia sunt diferiți ca artiști, compozitori, ca oameni. Înainte, când deschideam o partitură să o studiez, mă uitam la structură, pentru că așa am învățat și eu, desigur. În primul rând ne uităm la structură, după aceea revenim și ne uităm la detalii. Însă la un moment dat m-am întrebat: „Cum e posibil să vezi structura înainte să observi detaliile?”. E imposibil! […] Îmi amintesc că, în 2012, când am avut posibilitatea să lucrez câteva zile cu maestrul Boulez, l-am întrebat: „Maestre, sincer, la vârsta de 80 de ani, mai studiați muzica?”. Și mi-a răspuns: „Da, absolut, în fiecare zi.” L-am întrebat apoi: „Dar ce studiați?” Și mi-a spus: „A, sunt interesat numai de structură.”. Iar eu am adăugat: „Dar nu îmi spuneți absolut nimic. Cum studiați muzica?”. Zice: „Aha, asta e ideea! Sunt interesat de cele mai mici detalii în partitură, iar în momentul în care ajung să le înțeleg pe toate, structura mi se dezvăluie.”. E foarte interesant că procesul este exact opus față de cel pe care îl urmează un compozitor. Majoritatea compozitorilor […] pornesc de la nivelul macro către cel micro. Iar noi, muzicienii, ca să înțelegem, ar trebui să începem exact invers: de la micro la macro. Întâi, să încercăm să înțelegem fiecare detaliu, iar apoi, structura va ieși la iveală, după ce vom înțelege fiecare detaliu. Acesta este procesul meu.
Îi suntem recunoscători că a acceptat invitația de a fi alături de noi în cadrul Întâlnirilor Leadership în muzică, ne-a răspuns atât de deschis la întrebări și ne-a povestit întâmplări din activitatea pe care o desfășoară, din care am rămas cu sfaturi și învățături utile. Sperăm să poată reveni cât mai curând în mijlocul studenților de la Universitatea Națională de Muzică București!