În prima jumătate a lunii decembrie Bucureștiul a fost martorul unei experiențe culturale inedite, prin proiectul Povești Muzicale Contemporane (o inițiativă finanțată de UNMB, prin intermediul Societății Antreprenoriale Studențești), ce a prins viață prin prisma a trei recitaluri desfășurate pentru copii cu vârste cuprinse între 5 și 16 ani.
Punctul central al acestui proiect a fost constituit de un repertoriu muzical original, interpretat de un duo de chitare (Costin Soare și Ioan Bănescu) și flaut (Bogdan Preda), alături de naratorul Ionel Barac. Această combinație neobișnuită a fermecat publicul tânăr și a oferit o perspectivă inedită asupra interacțiunii dintre muzică și literatură. Cele patru piese prezentate, Capra cu trei iezi, Ciorba de piatră, Punguța cu doi bani și Camera divorțaților, au avut ca sursă de inspirație povești și legende românești, transformând fiecare recital într-o incursiune în imaginația copiilor și cultura țării. Proiectul nu s-a limitat doar la oferirea unor recitaluri, ci a căutat să creeze o punte autentică între muzică și povești. Această inițiativă a reușit să stârnească curiozitatea și să stimuleze imaginația copiilor, oferindu-le o experiență culturală ce le va rămâne alături în călătoria lor spre descoperirea frumuseții muzicii contemporane.
Pe parcursul coordonării proiectului am fost martorul unei realități inevitabile în gestionarea evenimentelor culturale – neprevăzutul. Cu puțin timp înainte de datele planificate pentru concerte, am realizat că unele piese erau prea provocatoare pentru formula inițială de chitară, flaut și narator. În încercarea de a adapta repertoriul, Toma Verly, compozitorul celor patru piese, a fost nevoit să facă ajustări și să rescrie câteva dintre compoziții pentru formula de duo de chitare, flaut și narator. Am primit un sprijin neprețuit din partea domnului profesor Costin Soare, care ne-a ajutat cu generozitate exact în acest moment cheie. Acesta nu doar că și-a pus timpul la dispoziție, dar și-a oferit și vasta experiență și cunoștințele în domeniul muzicii contemporane pentru a asigura succesul interpretării. Mai mult decât atât, în fața unor circumstanțe neașteptate, când, din motive obiective, nu am fost capabil să interpretez câteva dintre lucrările scrise pentru o singură chitară, domnul profesor Soare s-a angajat să preia o parte dintre sarcinile mele. Generozitatea și sprijinul din partea unui mentor experimentat nu doar că au contribuit la buna desfășurare a proiectului, dar au oferit și o lecție valoroasă despre solidaritate și comunitate în cadrul echipelor artistice.
O altă schimbare majoră față de proiectul inițial a fost nevoia de a muta datele concertelor, o provocare suplimentară ce a cerut comunicare eficientă și o abordare pragmatică. Astfel, flexibilitatea și adaptabilitatea au fost cheile navigării cu succes prin aceste modificări. Programarea noilor date ale concertelor a necesitat nu doar ajustarea logistică, ci și comunicarea eficientă cu partenerii instituționali. În final, aceste schimbări m-au învățat că maleabilitatea este esențială în gestionarea proiectelor culturale.
O piedică pe care nu am luat-o în calcul a fost stabilirea repetițiilor. În labirintul complicat al programelor încărcate și al responsabilităților zilnice, fixarea repetițiilor a fost un adevărat exercițiu de echilibristică. Cu cinci protagoniști, fiecare cu un program foarte aglomerat, a fost aproape imposibil să găsim un orar comun. Cu toate astea, fiecare dintre noi a făcut mici compromisuri și astfel am reușit să găsim momente când ne-am putut întâlni cu toții.
Abordând lucrări contemporane, partiturile ne-au pus uneori la încercare, dar norocul nostru a fost că Toma, chiar dacă la mare distanță, în cealaltă parte a continentului, a fost mereu la un mesaj depărtare pentru a ne ghida și răspunde la orice întrebare. Experiența de colaborare dintre instrumentiști și actor a fost cu adevărat unică pentru toți. Fiecare a avut de înfruntat propriile dificultăți, dar tocmai în această diversitate și interacțiune neașteptată am găsit o sursă bogată de învățare și evoluție. Pe lângă provocările tehnice și artistice, voia bună a dominat repetițiile. Râsetele au fost un element constant, reușind să transforme momentele de dificultate în clipe de relaxare și bucurie. Atmosfera lejeră și deschisă a favorizat creativitatea și a contribuit la formarea unei echipe unite și pline de entuziasm.
La toate cele trei evenimente, cuvintele cheie au fost „interactivitate” și „spontaneitate”. Am reușit să aducem muzica și poveștile mai aproape de inimile copiilor, construind o punte între artă și tânăra audiență. În același timp, ne-am bucurat să observăm că publicul a primit cu entuziasm povești mai puțin cunoscute precum Ciorba de piatră și Camera divorțaților, demonstrând astfel deschiderea către explorarea unor aspecte mai puțin știute ale culturii românești.
Am încercat să adaptăm modul de abordare a publicului în funcție de vârstă și de starea fiecărui loc. La grădinița Politehnica copiii au debordat de energie, iar atmosfera a fost jucăușă și plină de entuziasm. Ionel Barac, povestitorul nostru iscusit, a reușit să îi implice pe cei mici în poveștile muzicale prin intermediul joculețelor și al interacțiunii constante. Am ales să modificăm ușor repertoriul, omițând o piesă, pentru a le menține atenția la experiența muzicală.
La clasa I C a Școlii Gimnaziale nr. 197 am descoperit un public foarte receptiv și interesat. Elevii și-au păstrat atenția pe tot parcursul concertului și, la final, ne-au surprins plăcut cu întrebări felurite despre instrumente, muzica contemporană și procesul de compoziție. Cu bucurie, am răspuns acestor curiozități, încurajând dialogul și înțelegerea lumii muzicale. Un moment deosebit a fost primirea unor minunate ornamente pentru brad, create cu migală de către elevi – un gest emoționant care ne-a luat pe toți prin surprindere.
La centrul comunitar Generații am fost întâmpinați cu entuziasm din partea spectatorilor. Atmosfera a fost plină de înțelegere și deschidere către noutate. A fost o experiență profundă, unde muzica contemporană a devenit un limbaj comun, iar poveștile noastre au rezonat în inimile tuturor. La Generații am realizat impactul pe care muzica și cultura îl pot avea asupra unei comunități diverse.
Proiectul nu ar fi avut cum să se desfășoare atât de bine fără ajutorul câtorva persoane pe care le voi menționa în continuare: Gabriela Iordache, coordonatorul programului Tinere Talente al Fundației Regale Margareta a României, care a fost un ghid valoros pe tot parcursul călătoriei noastre culturale – cu fiecare discuție, cuvintele sale încurajatoare au reprezentat o sursă de inspirație și susținere, recomandând școlile potrivite și facilitând contactul cu instituțiile gazdă ale concertelor; Emilia Boșoi, fără de care imaginea proiectului nu ar fi prins viață în aceeași măsură – contribuția ei valoroasă în domeniul graficii a fost esențială pentru conturarea identității vizuale a întregului proiect: de la afișe și roll-up la prezentarea artiștilor și crearea paginii de Facebook, Emilia a transpus creativitatea în imagini, aducând un plus de strălucire și coeziune proiectului; Roxana Istrate, care a contribuit la magia spectacolului prin crearea minunatelor elemente de recuzită – creativitatea și priceperea ei au adăugat un plus de culoare și autenticitate fiecărui concert, transformându-le în experiențe vizuale memorabile. Nu în ultimul rând, doresc să transmit sincere mulțumiri Societății Antreprenoriale Studențești din UNMB. Înțelegerea și sprijinul pe care l-am avut din partea lor au reprezentat pilonii care au contribuit la stabilitatea și dezvoltarea pozitivă a acestui proiect, transformându-l într-o experiență remarcabilă.