– Jurnal de proiect –
Valeria Răducanu, Emanuela Benec, Daniel Dumitrașcu, Emanuel Rupa, Mădălina Radu, Mădălin Pandelescu – membrii ansamblului VEDE(M)2
Este puțin copleșitor să reușim să punem în cuvinte toată experiența noastră din cadrul proiectului „Muzica nouă – de la maestru la discipol”, care ne-a schimbat viziunea asupra muzicii noi și ne-a ajutat să ne cunoaștem mai bine și să rezonăm cu ideile celorlalți. Pentru noi, a fost despre prietenie, muzică minunată cântată împreună și, desigur, despre publicul căruia i-am dedicat acest proiect: viitorii muzicieni.
În primul rând, dorim să adresăm infinite mulțumiri doamnei noastre profesoare, Adriana Maier, care mai presus de calitățile incontestabile de mentor și de faptul că ne-a adus împreună, ne-a făcut să ne simțim iubiți, ocrotiți și ne-a învățat despre bucuria de a face muzică împreună, crezând în compatibilitatea și potențialul nostru.
Compozitorilor Dan Dediu, Diana Rotaru, Andrei Petrache și Emanuel Rupa, le suntem recunoscători pentru încredere, încurajare și pentru ocazia de a „testa ape noi” cu muzica nouă și de a dezvolta o reală pasiune pentru minunatele lor partituri.
Compoziția domnului Dan Dediu, Essai sur le Globe pirate, a fost pentru fiecare dintre noi o provocare, fiind prima partitură camerală de muzică nouă pe care am abordat-o în repertoriul nostru, dar care ne-a conferit o satisfacție muzicală enormă, devenind precursorul proiectului nostru.
Există atât de multă muzică contemporană scrisă pentru diferite formule camerale, însă noi am considerat că este important să evidențiem influența profesorului în viziunea componistică a studentului. Discipolii domnului Dediu, Diana Rotaru și Andrei Petrache, au fost alegerea firească în formarea repertoriului nostru, fiind accesibili din punct de vedere al limbajului și al expresiei, atât pentru noi, cât și pentru public.
După zbuciumatul Essai semnat de Dan Dediu, partea a doua din lucrarea Red Hot pentru clarinet, vioară, violoncel și pian a Dianei Rotaru ne-a captivat prin fragilitate, expresia înghețată, transparență și posibilitatea culorilor timbrale, iar noi am încercat să îi oferim un suflu diferit la fiecare apariție scenică.
Sonata pentru vioară și violoncel, la care din păcate nu am putut lua toți șase parte, este lucrarea talentatului și promițătorului Andrei Petrache. Mădălin și Mădălina s-au achitat de această piesă mai mult decât onorabil în cadrul fiecărui recital, scoțând în evidență compatibilitatea celor două instrumente și ingeniozitatea lucrării printr-o interpretare plină de energie.
Surpriza repertoriului ales a fost lucrarea Rhapsody in Mandarin Form semnată de clarinetistul nostru, Emanuel Rupa, care i-a dedicat această lucrare doamnei Adriana Maier. Compozitorul a păstrat formula de sextet din lucrarea domnului Dediu, unde ne-am bucurat să ne regăsim cu toții pe scenă la sfârșitul fiecărui recital. Lucrarea a fost ideală pentru încheierea recitalurilor educative, emanând prospețime și bucuria de a face muzică.
În septembrie, mini-turneul nostru a debutat la Timișoara, la Liceul de Artă „Ion Vidu”. Până la Timișoara, am pornit la drum cu trenul la cușetă. Seara a fost o petrecere în toată regula în cabina noastră de șase paturi, fără să ne pese de condițiile precare din tren sau de înclinarea la 45 de grade din momentul ajungerii la Dunăre. Pornind de la hohotele de râs pentru care am primit mustrări și ajungând la jocurile de Dixit pe care le-am repetat și în alte seri alături de sticle de vin, eclere și pizza, în noaptea aceea ne-am distrat ca cei mai buni prieteni. Aventura a continuat în fiecare zi și seară din perioada proiectului nostru, cu supe de roșii vărsate pe noi, lacrimi de fericire la cuvintele Dianei Rotaru, sticle de vin uitate în Uber, bagaje de snacksuri mai mari decât ghiozdanele în care ne-am împachetat hainele, ieșitul la cafeneaua „La pisici” în dimineața recitalului (cu toate că Emanuel era alergic).
Profesoara noastră, doamna Adriana Maier, ne-a fost alături tot timpul, de la alegerea repertoriului, la ghidarea în implementarea proiectului, repetițiile din vară, mesaje trimise înainte de fiecare urcare pe scenă, discuții și povești după recitaluri, camarad la serile de Dixit, fiind pentru noi mentor, protector și prietenă.
La Ploiești, seria de peripeții a continuat. Am avut debutul vorbitului la microfon, s-au făcut cereri în căsătorie (unele acceptate, altele respinse), am primit flori pe scenă, ne-am făcut ședințe foto, iar după recitalul de la Filarmonica „Paul Constantinescu”, am petrecut o „seară dansantă” alături de elevii liceului de artă care au venit să ne asculte.
În noiembrie, ne-am reîntâlnit la București, pentru a finaliza recitalurile educative la Colegiul Național de Arte „Dinu Lipatti” și Colegiul Național de Muzică „George Enescu”. Cu toate că reprezentanții conducerii liceelor s-au arătat reticenți în privința proiectului nostru, prezența într-un număr atât de mare al elevilor, aplauzele și felicitările lor ne-au asigurat că proiectul nostru a fost un succes.
Muzica contemporană merită ascultată pentru că este o rezultantă a erei noastre pe care ar trebui să o împărtășim și de care ar trebui să ne bucurăm mai mult. Și noi am fost reticenți în privința ei, însă am ajuns împreună să îi VEDE(M)2 latura specială și să îi scoatem la suprafață frumusețea.
Scopul proiectului nostru a fost să aducem muzica nouă din creația compozitorilor români mai aproape de elevii din liceele de muzică, dar, într-un final, muzica nouă ne-a adus pe noi mai aproape ca muzicieni și prieteni.