Când mi-am început cercetarea doctorală, bazată pe manuscrisele din Arhiva Institutului de Etnografie și Folclor „Constantin Brăiloiu”, ce i-au aparținut Marianei Kahane, am știut că acestea vor trebui îngrijite și valorificate, pentru a fi accesibile tuturor. Nu m-am așteptat însă ca această șansă să se ivească atât de curând. Concursul de proiecte studențești organizat de UNMB a constituit un prilej ideal pentru ca unul dintre manuscrisele ei inedite să poată fi tipărit.
Materialele pe care le-am inclus în cartea Muzica Gorjului de altădată. Cu privire la cercetările de folclor întreprinse și valorificate de Constantin Brăiloiu includ o cercetare etnomuzicologică privind muzica țărănească gorjenească de la începutul veacului trecut. Numit inițial Cu privire la cercetările de folclor din Gorj întreprinse și valorificate de Constantin Brăiloiu, volumul, structurat de autoare în două părți, a fost conceput ca un omagiu adus celui căruia etnomuzicologia modernă îi datorează enorm. Cu toate că nu l-a cunoscut personal pe Constantin Brăiloiu, Mariana Kahane și-a exprimat, în scrierile sale, admirația față de acesta. Mai mult decât atât, chiar și din metodele de transcriere și analiză pe care le-a aplicat inclusiv exemplelor muzicale incluse în carte rezultă o certă influență a lui Brăiloiu asupra gândirii sale etnomuzicologice.
Volumul cuprinde o colecție de 25 de melodii, culese de Constantin Brăiloiu în prima jumătate a secolului XX din Gorj (uneori, în fișele din arhivă sunt menționați culegătorii Tiberiu Alexandru, Emilia Comișel, Harry Brauner, însă se înțelege că au făcut parte din echipele de cercetare conduse de Brăiloiu) și transcrise de Mariana Kahane muzical și literar (cu excepția transcrierii muzicale nr. 19, Toconelele, realizată de Pascal Bentoiu și George Marcu). Colecția include câte un exemplu sau două din aproape toate genurile muzicale țărănești existente la acea vreme: cântece rituale funebre, bocete, colindă, hăulit, Homan, descântec pentru varză, Paparudă, Toconele, doină vocală, doină instrumentală, baladă, cântec de joc, jocul Resteul. Fiecare exemplu muzical este însoțit de descrierea sumară a genului din care face parte și de o analiză sistematică. În final sunt redate câteva pagini de anexe, menite să exemplifice analiza din text.
Documentele le-am găsit într-o formă cvasi-completă în fondul arhivistic. Manipularea lor a presupus, așadar, sortarea paginilor, ordonarea lor și, pe alocuri, completarea sau potrivirea filelor rătăcite în locurile corespunzătoare. Sigur că riscurile prelucrării unor astfel de documente au fost mari, însă de mare ajutor mi-a fost aici colegul meu, Vlad Ghinea, care a scanat cu deosebită grijă întreg materialul, înlocuind astfel necesitatea răsfoirii fizice a acestuia.
Transcrierile muzicale, realizate de Kahane sinoptic (desfășurat, pe orizontală, indicând pentru fiecare strofă doar schimbările sau variațiile care apar), după metoda lui Constantin Brăiloiu, au creat cea mai mare dificultate în procesul editorial. Pentru redarea lor, autoarea a recurs la lipirea unor pagini în plus care, de foarte multe ori, s-au desprins. Dat fiind că am preferat să păstrez, acolo unde s-a putut, transcrierile în format manuscris – lucru pe care îl voi justifica nu doar prin valoarea unui manuscris original, dar și prin dorința de a reda întocmai documentele originale, fără a risca omiterea vreunui detaliu –, am fost nevoită să găsesc soluția cea mai potrivită pentru includerea lor în carte într-o manieră care sper să se apropie de viziunea Marianei Kahane și care, cred eu, va ușura parcurgerea și analiza lor. Un aport deosebit l-au avut aici redactorii Editurii UNMB, cu care m-am sfătuit permanent și care mi-au prezentat ideea paginilor împăturite (formatul în care transcrierile păstrate ca facsimile apar în carte). Transcrierile muzicale care nu au putut fi redate în format manuscris au fost copiate cu ajutorul unui program special de scriere a partiturilor de către Andreea Mitu. Dacă la prima vedere textul muzical poate părea scurt și facil, îi asigur pe cititori că Mariana Kahane a notat în transcriere fiecare detaliu, astfel că procesul copierii lor a fost extrem de migălos.
Răspunderea pe care ți-o asumi când îngrijești un volum al cărui autor nu mai trăiește este imensă, și întrebări de tipul: „oare am respectat întocmai dorința autorului?”, „oare am înțeles ce a vrut să spună autorul?”, „oare am redat textul așa cum ar fi făcut-o autorul?” apar permanent. De multe ori, procesul de copiere a manuscrisului a depășit competențele mele de cunoaștere a programelor digitale, fapt care a îngreunat și a prelungit timpul de lucru. Bunăoară, în cazul textelor literare, transcrise de Mariana Kahane fonetic (ea fiind una dintre prea puținii etnomuzicologi care puteau realiza astfel de transcrieri), am întâmpinat diverse piedici în potrivirea textului din manuscris în formatul digital. Am preferat să stărui mai mult asupra lor și să mă asigur că redau textul întocmai celui original.
Cum am precizat anterior, manuscrisul din arhivă l-am găsit structurat în două părți, menite a fi publicate pe rând: prima (redactată în 1992) structurată în introducere, o notă asupra ediției și o colecție de 24 de transcrieri muzicale și literare, iar a doua (redactată în 1997) reluând colecția de melodii (cu o mică adăugire la capitolul baladei) și înglobând analize sistematice ale exemplelor muzicale. Am considerat că proiectul oferă o ocazie ideală pentru contopirea celor două volume în unul singur, care să faciliteze consultarea materialelor și înțelegerea unitară a tematicii. Așadar, am realizat o nouă configurație a textului, o restructurare, intervenind pe alocuri acolo unde anumite informații s-ar fi repetat la îmbinarea celor două părți sau unde am considerat că cititorul ar avea nevoie de scurte completări. O ultimă provocare a fost alegerea unui titlu nou, scurt, clar și, totodată, de impact: Muzica Gorjului de altădată.
Se spune că „socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg”. Cred că proverbul este extrem de potrivit în ce privește experiența mea cu proiectul antreprenorial. Nu am anticipat cu adevărat dificultatea și răspunderea la care m-am angajat, dar orice lucru serios necesită muncă și implicare. Am fost nevoită să recurg la numeroase compromisuri, să iau decizii asumate și am învățat că nu poți coordona niciun fel de proiect fără oameni potriviți, pe care să te poți baza. Cred că pentru toți câștigătorii Concursului Antreprenor la UNMB experiența managerială a fost unică, dar mai cred și că pentru fiecare dintre noi experiența aceasta a deschis noi drumuri, oportunități, idei. De aceea astfel de proiecte sunt esențiale într-o universitate și încurajez studenții să participe cu încredere la viitoarele ediții.